Ondinele. Roman. Volumele I și II

3 recenzii pentru Ondinele. Roman. Volumele I și II

1. 

   Evaluat la 5 din 5

   Ildiko – 15 august 2022

   Am cumparat cartile de la eMag. Mi-au placut foarte mult, povestea este foarte frumoasa si captivanta. Am ras si am plans citind. Autoarei ii doresc mult succes in continuare.!

2. 

   Evaluat la 5 din 5

   Codrin Pasca – 26 mai 2023

   Volumul I
   Mi-a plăcut mereu să aflu amănunte despre unele meserii și locuri de muncă mai puțin obișnuite. Sunt multe meserii foarte grele pe care nu le-ar putea face oricine. Meserii care cer sacrificii de neimaginat pentru oamenii de rând.
   Ondinele este o poveste frumoasă și adevărată despre cei care lucrează pe vasele de croazieră. Sunt oameni curajoși, puțin nebuni (în sensul bun al cuvântului), oameni ce au nervi de oțel, sunt luptători, ambițioși, sunt dispuși la sacrificii enorme și au o putere de muncă extraordinară. Citind această carte de Laura Albu pot să spun că mi-am întărit convingerea că acești oameni merită un respect deosebit nu numai din partea celor care-și petrec vacanțe de vis pe astfel de vase, dar și din partea noastră a tuturor celor care au meserii poate mai ușoare.
   Am devorat în câteva ore romanul și am rămas puțin decepționat că s-a încheiat pentru că nu m-am săturat să citesc despre viața din culisele acestei industrii. Dar știu că urmează și alte volume, acesta fiind doar volumul I. Cred că Laura Albu ar putea scrie zeci de cărți despre acest subiect, viața pe un asemenea vas fiind presărată cu orice își poate imagina un om, de la bunătate la răutate, de la fericire la decepție, de la povești de dragoste la situații conflictuale.

   Volumul II
   O tânără, absolventă de universitate, deși are un loc de muncă, nu este apreciată pe măsura valorii ei. La trei ani de la absolvire, realizează că, orice ar face, fiind doar singură, nu poate să primească un împrumut bancar care i-ar facilita achiziționarea măcar a unei garsoniere. Se gândește că are nevoie de un al doilea serviciu.
   Ziarele sunt pline de anunțuri despre recrutări de personal pentru vase de croazieră. Își ia inima în dinți, se prezintă la o astfel de agenție și este angajată.
   Astfel începe o etapă de câțiva ani buni din viața unei tinere care a lucrat în industria vaselor de croazieră.
   Așa cum scriam după ce am citit volumul I, așteptam și alte volume ale cărții. Iată că Ondinele, volumul II, de Laura Albu a apărut și mi-a făcut o mare plăcere să-l citesc. Așa cum m-am așteptat, am devorat și acest roman în câteva ore.
   Tânăra Carla își continuă aventura pe vasele de croazieră. După ce se îndrăgostește de un tânăr de pe alte meleaguri, anumite împrejurări o obligă să se despartă de el și să lucreze pe un alt vas. Se reîntâlnesc, dar dragostea sinceră pentru el o pune la grea încercare.
   Viața pe vasele de croazieră, ca lucrător, nu este deloc ușoară. Angajații sunt din zeci de țări, din toate părțile lumii, fiind astfel extrem de deosebiți unii față de alții. Este un microunivers, destul de mare, în care întâlnim multă răutate, luptă pentru un loc mai bun, dar și multă bunătate. Prieteniile înfiripate acolo dăinuie deseori o viață întreagă. Iar lecțiile învățate în câțiva ani de muncă pe asemenea vase sunt lecțiile vieții pe care poate nu le-ai fi învățat niciodată dacă nu te-ai fi încumetat să pornești într-o astfel de aventură.
   În ambele volume, scriitoarea Laura Albu ne delectează și cu note de călătorie din cele mai exotice locuri de pe Pământ. Deși, atunci când lucrezi pe un astfel de vas, orele de muncă sunt foarte multe iar timpul liber extrem de limitat, cei care doresc devin la rândul lor turiști și au ocazia să viziteze locuri faimoase și foarte frumoase. De la Roma la Barcelona, de la Hawaii la Mexic, micile escapade ne sunt descrise cu un talent deosebit. Iar atunci când personajul principal ajunge să ne descrie mâncărurile românești întâlnite în restaurantul „Transilvania” din Mexic, dorul de țară și de mâncărurile tradiționale te împresoară.
   De multe ori, întâmplările descrise ne descrețesc frunțile. Așa sunt, de exemplu, instructajul obligatoriu de la piscină, instructajul cu stingătorul de incendiu, dar și telefonul dat de către Carla mamei ei, tocmai din Honolulu.
   Voi încheia repetând convingerea mea că oamenii care lucrează pe vasele de croazieră au o viață extrem de grea. E drept, au și satisfacții, dar depărtarea de cei dragi și dorul de casă nu sunt lucruri ușoare și lucrul pe un vas de croazieră nu este pentru oricine. Acești oameni au o voință de fier și o adaptabilitate la greutățile vieții ieșită din comun. De aceea, din partea mea, au tot respectul și de câte ori voi avea prilejul să fiu servit de un lucrător din industria ospitalității (hoteluri, restaurante și altele), mă voi gândi la Ondinele Laurei Albu.

3. 

   Evaluat la 5 din 5

   Codrin Pasca – 26 mai 2023

   Volumul I
   Mi-a plăcut mereu să aflu amănunte despre unele meserii și locuri de muncă mai puțin obișnuite. Sunt multe meserii foarte grele pe care nu le-ar putea face oricine. Meserii care cer sacrificii de neimaginat pentru oamenii de rând.
   Ondinele este o poveste frumoasă și adevărată despre cei care lucrează pe vasele de croazieră. Sunt oameni curajoși, puțin nebuni (în sensul bun al cuvântului), oameni ce au nervi de oțel, sunt luptători, ambițioși, sunt dispuși la sacrificii enorme și au o putere de muncă extraordinară. Citind această carte de Laura Albu pot să spun că mi-am întărit convingerea că acești oameni merită un respect deosebit nu numai din partea celor care-și petrec vacanțe de vis pe astfel de vase, dar și din partea noastră a tuturor celor care au meserii poate mai ușoare.
   Am devorat în câteva ore romanul și am rămas puțin decepționat că s-a încheiat pentru că nu m-am săturat să citesc despre viața din culisele acestei industrii. Dar știu că urmează și alte volume, acesta fiind doar volumul I. Cred că Laura Albu ar putea scrie zeci de cărți despre acest subiect, viața pe un asemenea vas fiind presărată cu orice își poate imagina un om, de la bunătate la răutate, de la fericire la decepție, de la povești de dragoste la situații conflictuale.

   Volumul II
   O tânără, absolventă de universitate, deși are un loc de muncă, nu este apreciată pe măsura valorii ei. La trei ani de la absolvire, realizează că, orice ar face, fiind doar singură, nu poate să primească un împrumut bancar care i-ar facilita achiziționarea măcar a unei garsoniere. Se gândește că are nevoie de un al doilea serviciu.
   Ziarele sunt pline de anunțuri despre recrutări de personal pentru vase de croazieră. Își ia inima în dinți, se prezintă la o astfel de agenție și este angajată.
   Astfel începe o etapă de câțiva ani buni din viața unei tinere care a lucrat în industria vaselor de croazieră.
   Așa cum scriam după ce am citit volumul I, așteptam și alte volume ale cărții. Iată că Ondinele, volumul II, de Laura Albu a apărut și mi-a făcut o mare plăcere să-l citesc. Așa cum m-am așteptat, am devorat și acest roman în câteva ore.
   Tânăra Carla își continuă aventura pe vasele de croazieră. După ce se îndrăgostește de un tânăr de pe alte meleaguri, anumite împrejurări o obligă să se despartă de el și să lucreze pe un alt vas. Se reîntâlnesc, dar dragostea sinceră pentru el o pune la grea încercare.
   Viața pe vasele de croazieră, ca lucrător, nu este deloc ușoară. Angajații sunt din zeci de țări, din toate părțile lumii, fiind astfel extrem de deosebiți unii față de alții. Este un microunivers, destul de mare, în care întâlnim multă răutate, luptă pentru un loc mai bun, dar și multă bunătate. Prieteniile înfiripate acolo dăinuie deseori o viață întreagă. Iar lecțiile învățate în câțiva ani de muncă pe asemenea vase sunt lecțiile vieții pe care poate nu le-ai fi învățat niciodată dacă nu te-ai fi încumetat să pornești într-o astfel de aventură.
   În ambele volume, scriitoarea Laura Albu ne delectează și cu note de călătorie din cele mai exotice locuri de pe Pământ. Deși, atunci când lucrezi pe un astfel de vas, orele de muncă sunt foarte multe iar timpul liber extrem de limitat, cei care doresc devin la rândul lor turiști și au ocazia să viziteze locuri faimoase și foarte frumoase. De la Roma la Barcelona, de la Hawaii la Mexic, micile escapade ne sunt descrise cu un talent deosebit. Iar atunci când personajul principal ajunge să ne descrie mâncărurile românești întâlnite în restaurantul „Transilvania” din Mexic, dorul de țară și de mâncărurile tradiționale te împresoară.
   De multe ori, întâmplările descrise ne descrețesc frunțile. Așa sunt, de exemplu, instructajul obligatoriu de la piscină, instructajul cu stingătorul de incendiu, dar și telefonul dat de către Carla mamei ei, tocmai din Honolulu.
   Voi încheia repetând convingerea mea că oamenii care lucrează pe vasele de croazieră au o viață extrem de grea. E drept, au și satisfacții, dar depărtarea de cei dragi și dorul de casă nu sunt lucruri ușoare și lucrul pe un vas de croazieră nu este pentru oricine. Acești oameni au o voință de fier și o adaptabilitate la greutățile vieții ieșită din comun. De aceea, din partea mea, au tot respectul și de câte ori voi avea prilejul să fiu servit de un lucrător din industria ospitalității (hoteluri, restaurante și altele), mă voi gândi la Ondinele Laurei Albu.