Metamorphosis. Roman

1 recenzie pentru Metamorphosis. Roman

1. 

   Evaluat la 5 din 5

   Codrin Pasca – 30 mai 2023

   Metamorphosis este, spus simplu, o poveste de dragoste. În același timp, este și un roman complex despre ceea ce poate trăi o mamă și soție năpădită de amintiri din copilărie și îndrăgostită ca în adolescență.
   Anne, 47 de ani, aflată într-un moment de răscruce al vieții, se întoarce, după mulți ani, în orașul natal, Alba Iulia, pentru o scurtă vacanță. Iese din hotelul unde este cazată, simte nevoia să alerge și, într-un moment dictat de soartă, se izbește cu putere de un trecător care alerga la rândul lui și care se dovedește a fi Alex, un prieten din copilărie. Sunt doi foști adolescenți care s-au simpatizat în secret și care se regăsesc după 20 de ani lungi, timp în care fiecare și-a urmat cursul vieții: căsătorie, copii, carieră. El călătorește mult în interes de serviciu, are copii, dar nu este împlinit sufletește. Ea a plecat în tinerețe din țară, în Italia, s-a căsătorit, a avut o fetiță, dar i-au fost tăiate aripile carierei în „litere”, pentru care avea înclinație. Anne a fost marcată de comportamentul autoritar al soțului.
   Revederea familiei, a orașului natal este pictată cu culori nostalgice. Ajunsă acasă lângă familie, Anne ne spune: „Uimită, am constatat că, departe de ei, nu am căutat decât să mă vindec de lipsa lor, iar sentimentul de siguranță pe care îl căutasem în anii tinereții – era acolo între râsete, plăcinte cu mere, mirosul de lavandă al mamei… Am trăit doar umbra lor, de la distanță, închisă într-un aparent refugiu perfect și ferm.”
   Cei doi foști colegi, Anne și Alex, își destăinuie reciproc nemulțumirile vieții, se apropie sufletește și află, cu mirare, că fiecare a avut sentimente neîmpărtășite în viu grai pentru celălalt. Anne gândește: „am revăzut copila timidă, adolescenta fragilă și femeia cu praf de vise în păr.” Astfel se înfiripă o poveste de dragoste între cei doi pentru că, cred eu, dragostea este posibilă la orice vârstă. În plus, la orice vârstă, dragostea se poate îmbrăca în haine adolescentine.
   Claudia Mariana stăpânește exemplar arta descrierii metaforice, folosind „penelul” ei măiestru. Voi cita câteva dintre „picturile” ei:
   „Păcat că uităm să ne îndrăgostim de un gest, de un sărut furat, iar cuvântul dragoste la vârsta târzie pare o fantomă reliefată din mormântul sufletului.”
   „Fiecare moment devenea unic, tentant, corpurile noastre transpirate strigau: tinerețe, rămâi să te trăiesc cu maturitate.”
   „Fericirea deplină aparține persoanelor cu poftă de viață.”
   „Existența colecționează amintiri.”
   Desigur că cuvintele mele sunt mult prea simple comparate cu adevărata complexitate a romanului Metamorphosis, dar vreau să precizez că este un roman care merită citit, un roman care te pune pe gânduri, te îmbie la meditație, te îndeamnă să citești și să recitești anumite paragrafe pentru a le putea pătrunde adevăratul sens, adevărata semnificație. Te face să realizezi, dacă mai este necesar, că îndemnul „trăiește clipa” este extrem de important în viață, pentru că uneori nu știi ce ai până nu mai ai.