Bubu: Un motănel de poveste

Descriere

Vi-l mai amintiți pe Bubu, un motănel de poveste, drăgăstos și fără stare? Ei bine, doamna Passionaria Stoicescu – critic literar, caracter puternic, franc și exigent, a recenzat cartea, semnând această cronică literară:

Seriozitatea jocului

Iubitoare și păstrătoare de tradiții („Rețetele și sfaturile străbunicii. La 100 de ani”, ePublishers, 2018), și mai iubitoare de contemporaneitate („W8, să treacă Peter Pan”, comedie în două acte, ePublishers, 2019, „Croazieră pe iaht”, comedie în trei acte, ePublishers, 2019, „Stilnox”, dramă în două acte, în limba engleză, ePublishers, 2019, toate piesele fiind semnate Wilma), Cristina Popa Tache se dovedește și o purtătoare de suflet mare și bun , dăruit celor mici. Tot sub numele Wilma, mărturisit în motto-ul piesei „Stilnox”, ca fiind apelativul drag cu care o alinta mama ei, autoarea a dedicat o cărticică unui pisoi – „Bubu – Un motănel de poveste” (WWW.CORESI.NET, 2019).

Dacă în piesele de teatru Cristina Popa Tache, alias Wilma, cu predilecție în comedii, preferă lumea modernă, comportamentul, limbajul și îndeletnicirile tinerilor de azi și predispoziția la călătorii sofisticate ale maturilor ce își permit croaziere, radiografiind totul cu un scanner personal ce vede lumea ca teatru, dacă în restituirile din „Rețete și sfaturi…” se arată o umașă demnă a vieții cumpătate și a bunului gust, dar și a gustului bun, în cartea pentru copii „Bubu: Un motănel de poveste”, autoarea nu doar că se joacă în numele animăluțului iubit cu ceilalți, deopotrivă oameni și animăluțe, ci își suplinește maternitatea deocamdată neîmplinită prin adopția, creșterea, iubirea, intrarea în sufletul și comportamentul  acestui năstrușnic puiuț de pisică – „un motănel de poveste”. Doar că povestea e adevărată și planurile cărții glisează între realitate și fantezie.

Nu e ușor să scrii bine despre lucruri mărunte sau despre faptele banale ale existenței. Dacă îți izbutește în plan artistic procesul semnificării, „contopirea” personajului principal – Bubu – cu autoarea însăși, care vorbește în numele motănelului și își mărturisește trăirile și descoperirile din lumea înconjurătoare, atunci izbutești să faci lectura vie și instructivă.

Năzdrăvăniile pisicului, un exemplar din rasa Turkish Angora, prilejuite de mutarea de la apartament la casă, a stăpânilor, întâlnirea cu cățelul Toto, cu păsărelele prigorii, apoi întâlnirea cu alt confrate, dar maidanez, Yuchi, sunt tot atâtea prilejuri de a face cunoștință cititorului cu obiceiurile și comportamentul felinelor, iar paralela dintre cei doi pisoi, ca în romanul lui Mark Twain „Prinț și cerșetor”, are menirea de a trezi în sufletele iubitorilor de animale de companie, sentimentul ocrotirii și grijii pentru ele, al prețuirii vieții în orice condiții („Unde s-a dus Bubu?”).

Relația afectivă om-animal și nu doar animal-animal e surprinsă cu gingășie în capitolul „O după-amiază cu desene”. Apariția Mariei, nepoata autoarei, o fetiță talentată la desen, dar ușor nesigură pe această predispoziție, îl transformă pe Bubu în sfătuitor și confident. El își etalează nu doar bunăvoința și afecțiunea față de fetiță, ci și cunoștințele sale despre echivalența în vârstă la câine-pisică-om, demonstrând că cei aproape 8 ani ai lui, înseamnă de fapt 48 de ani la om, un ascendent impresionant față de anii puțini ai Mariei. „Știința” pisoiului face posibilă și unele reflecții despre frumos și urât, despre încrederea în propriile forțe, despre farmecul personal.

„Întâlnirea cu vecinii” prilejuiește un nou „desfășurător” de obiceiuri și îndatoriri ale personajului principal, Bubu. Cunoștința cu labradorul auriu Body și conversația între cei doi despre medicul veterinar vecin, o ajută pe autoare să-i inițieze pe micii cititori în nevoia de profilaxie și păstrare a sănătății animăluțelor. Ca un cunoscător și un iubitor de animale, veterinarul are un mic parc zoo cu un cățeluș cu părul creț, o broască țestoasă, un iepuraș alb, un papagal roșu și chiar un cameleon. Dacă primele specimene par oarecum cunoscute, ultimul, cameleonul, e o „noutate” ce trebuie aflată de către Bubu și evident, și de micii cititori.

Explorarea ferestrei casei veterinarului, cocoțat în spinarea lui Body, e o mică aventură descrisă cu amănunte și comparații nostime privitoare la cameleon, „un dinozaur în miniatură”, cum văzuse Bubu la televizor. Cunoștința cu căluțul Murguț, alt vecin de curte al pisoiului, încheie cartea, cu promisiunea unei vizite la casa medicului veterinar, pentru a face cunoștință cu toți „chiriașii” medicului și chiar cu veterinarul în persoană, pentru păstrarea sănătății.

Intenția autoarei pare să fi fost aceea a unui joc, adevărat și serios, cu motanul, de-a motanul, prinzând în linii succinte tablouri vesele, chipuri și întâmplări ușor moralizatoare, care să satisfacă în egală măsură copilul care încă există în sufletul ei, „copilul” care este deocamdată motănelul Bubu, ceilalți copii cititori, eventuali iubitori și mici stăpâni de animale de companie, care vor fi încântați de carte și de fotografiile reale ale motanului la fel de real și care vor afla pe aripile poveștii noutăți din comportamentul animăluțelor.

Tonul, stilul cărții este unul de oralitate copilărească, episoadele fiind în aparență banale, dar cărora li se adaugă un sens fabulistic, dar și etic, de dezvoltare a personalității. Textul vizează de fapt pretextul pentru transmiterea unor informații privind viața felinelor, relația om-animal. Nu se face o risipă de imaginație, ci mai degrabă de personificare. Umanizarea personajelor animăluțe are rolul de a ne îndruma să fim mai înțelegători cu mediul înconjurător, mai permisivi și ocrotitori cu cei aflați sub noi în regnul animal.

Prietenia, buna înțelegere, conviețuirea cu animalele sunt tot atâtea precepte morale pe care literatura pentru copii ar trebui să le sădească atât în conștiința micilor cititori, cât și a celor mari. Cristina Popa Tache reușește cu succes să împlinească acea justă proporție dintre real și imaginar, dintre exemplaritatea faptelor imaginate și elocvența lor în raport cu sensibilitatea și receptivitatea micilor cititori.

Passionaria Stoicescu