RAI DE SUNET ŞI TĂCERI este şi el un volum de pasteluri diferit prin grupajele tematice pe care le propune: copacul, frunza, florile, vântul, ploaia, talazuri, luna, vietăţi, liniştea, tăcerea, lumina. El comemorează 150 de ani de la apariţia volumului PASTELURI al lui Vasile Alecsandri în 1868.
În cuvântul înainte, autorul ovidiu oana-pârâu afirmă:
“De’ar aţipi natura fie doar pentru o clipă, nici un vis nu s-ar mai naşte … fără gâze, flori, fluturi şi ciocârlii, viaţa ar fi un film alb-negru şi mut …
Puţini pot să se elibereze de cătuşele urbei în care somnul este singura libertate.
Natura şi arta sunt singurele oaze de linişte în aceşti ani complicaţi … cerul aşteaptă răbdător rugile noastre răsplătindu-ne cu vise … dar mai sunt mii de alte legături spre univers pe care le percepem cu greutate.
Pastelul, acest instantaneu liric este -în comparaţie cu natura- doar o imagine sărăcăcioasă ai cărei pixeli sunt cuvintele, limitate şi ele în raport cu infinita ingeniozitate a lumii vii.
Pastel? Eu doar reaşez cuvintele astfel încât, cei interesaţi, să poată vedea splendoarea lumii ascunsă de perdeaua gândurilor …
Vreau să cred că pastelurile -dincolo de paleta picturală sau ecoul liric- îi vor face pe cititori să fie mai îngăduitori cu natura care ne-a fost tuturor mamă, ca ea să rămână nesmintită şi pentru copiii noştri.”
Şi încheie cu îndemnul: “Citiţi şi apoi mergeţi să trăiţi frumosul la el acasă!”
ovidiu oana-pârâu –
RAI DE SUNET ŞI TĂCERI este şi el un volum de pasteluri diferit prin grupajele tematice pe care le propune: copacul, frunza, florile, vântul, ploaia, talazuri, luna, vietăţi, liniştea, tăcerea, lumina. El comemorează 150 de ani de la apariţia volumului PASTELURI al lui Vasile Alecsandri în 1868.
În cuvântul înainte, autorul ovidiu oana-pârâu afirmă:
“De’ar aţipi natura fie doar pentru o clipă, nici un vis nu s-ar mai naşte … fără gâze, flori, fluturi şi ciocârlii, viaţa ar fi un film alb-negru şi mut …
Puţini pot să se elibereze de cătuşele urbei în care somnul este singura libertate.
Natura şi arta sunt singurele oaze de linişte în aceşti ani complicaţi … cerul aşteaptă răbdător rugile noastre răsplătindu-ne cu vise … dar mai sunt mii de alte legături spre univers pe care le percepem cu greutate.
Pastelul, acest instantaneu liric este -în comparaţie cu natura- doar o imagine sărăcăcioasă ai cărei pixeli sunt cuvintele, limitate şi ele în raport cu infinita ingeniozitate a lumii vii.
Pastel? Eu doar reaşez cuvintele astfel încât, cei interesaţi, să poată vedea splendoarea lumii ascunsă de perdeaua gândurilor …
Vreau să cred că pastelurile -dincolo de paleta picturală sau ecoul liric- îi vor face pe cititori să fie mai îngăduitori cu natura care ne-a fost tuturor mamă, ca ea să rămână nesmintită şi pentru copiii noştri.”
Şi încheie cu îndemnul: “Citiţi şi apoi mergeţi să trăiţi frumosul la el acasă!”
ovidiu oana-pârâu