Oglinda copilariei si adolescentei noastre☺️O carte scrisa cu nostalgie si umor despre generatia care si-a facut drum cu inocenta specifica varstei in neagra perioda a dictaturii comuniste. O carte extrem de personala despre cum a fost,cum si-ar fi dorit sa fie si cum si-au regasit busola, cei ce au venit pe lume in urma unei sarcini de partid si de stat. Se citeste pe nerasuflate!
Rated 5 out of 5
Diana Matei –
Cartea Ioanei e dulce și amar. E revoltă, scrisă cu umor dar și nostalgie. Nostalgie după tinerețea care nu se mai întoarce și pe care, daca vrem, știm să o facem frumoasă chiar și în timpuri mizerabile. E despre sa ne aducem aminte și cu un ochi să plângem iar cu celălalt să râdem. Este suma a tot ceea ce este Ioana: sensibilitate, vârtej de sentimente, maturitate și vis împlinit.
E un fel de ” Sa nu uiți, Darie”. Pentru că, neuitarea ne face mari și, in cazul Ioanei, și valoroși.
Rated 5 out of 5
Monica Stefanescu –
Am citit-o in prima noapte dupa ce am luat-o, pe nerasuflate. Am ras si am plans, m-am scufundat in valuri de energie inalta si in valuri de tristete, m-am surprins ca sunt transportata intr-un alt timp complet, retraind stari si emotii uitate. Cartea e despre “sa faci rai din ce ai”, intr-o perioada si un loc in care oamenii erau deconectati de restul lumii. E scrisa din perspectiva tulburatoarei si inocentei varste a adolescentei, dar cu tuseul maturitatii autoarei, intr-un stil spumos, vibrant si magnetic, ca si celelalte carti ale ei. E printre putinele carti scrise pana acum care zugravesc viata din perioada comunista.
Mihaela Ionita –
Oglinda copilariei si adolescentei noastre☺️O carte scrisa cu nostalgie si umor despre generatia care si-a facut drum cu inocenta specifica varstei in neagra perioda a dictaturii comuniste. O carte extrem de personala despre cum a fost,cum si-ar fi dorit sa fie si cum si-au regasit busola, cei ce au venit pe lume in urma unei sarcini de partid si de stat. Se citeste pe nerasuflate!
Diana Matei –
Cartea Ioanei e dulce și amar. E revoltă, scrisă cu umor dar și nostalgie. Nostalgie după tinerețea care nu se mai întoarce și pe care, daca vrem, știm să o facem frumoasă chiar și în timpuri mizerabile. E despre sa ne aducem aminte și cu un ochi să plângem iar cu celălalt să râdem. Este suma a tot ceea ce este Ioana: sensibilitate, vârtej de sentimente, maturitate și vis împlinit.
E un fel de ” Sa nu uiți, Darie”. Pentru că, neuitarea ne face mari și, in cazul Ioanei, și valoroși.
Monica Stefanescu –
Am citit-o in prima noapte dupa ce am luat-o, pe nerasuflate. Am ras si am plans, m-am scufundat in valuri de energie inalta si in valuri de tristete, m-am surprins ca sunt transportata intr-un alt timp complet, retraind stari si emotii uitate. Cartea e despre “sa faci rai din ce ai”, intr-o perioada si un loc in care oamenii erau deconectati de restul lumii. E scrisa din perspectiva tulburatoarei si inocentei varste a adolescentei, dar cu tuseul maturitatii autoarei, intr-un stil spumos, vibrant si magnetic, ca si celelalte carti ale ei. E printre putinele carti scrise pana acum care zugravesc viata din perioada comunista.