CLONAPOLIS cuprinde pezie socială dar -spune autorul- “nu este o dronă lirică ridicată pentru observarea urbei ci o incursiune în mentalul cetăţeanului care o populează sau altfel spus, fotografia noastră de grup şi a oraşului năruit sub greutatea apucăturilor noastre”.
Ovidiu oana-pârâu mai afirmă:
“Eu încă mai cred că cel care scrie trebuie să nu uite că este şi cetăţean. Asta fără a “maneliza” actul de craţie sau a-l subordona rigorilor comerciale ori politice.
Societatea contemporană a ajuns la o criză cumplită de lucruri simple:
Nu doar războaiele strică pacea! Chiştocul aruncat pe stradă pătează la fel bunul simţ şi lipsa de respect pentru viaţă.
Viitorul nu poate fi uitat!
Ţineţi minte: în cazul adevărului nespus, tăcerea poate deveni asurzitoare !
Nu trebuie să vă placă ceea ce spun eu. Doar luaţi aminte şi veţi şti!
Acum, bucuraţi-vă de răgazul unei lecturi la alegere!”
***
Căci în univers nimic nu e vector, totul e spirală, rotire ascendentă, buclă a cărei viteză e variabilă. Autorul, după ce l-a urmărit, devine când partener de discuţie timpului, când împărtăşind aceeaşi trecere în etape: seara, anul, veacul, timpul ca veşnică trecere şi transformare…apoi fin observator al lui, prosternându-i-se, căci timpul este eternitatea.
(RIP) Adina Dumitrescu
13.05.2017
ovidiu oana-pârâu –
CLONAPOLIS cuprinde pezie socială dar -spune autorul- “nu este o dronă lirică ridicată pentru observarea urbei ci o incursiune în mentalul cetăţeanului care o populează sau altfel spus, fotografia noastră de grup şi a oraşului năruit sub greutatea apucăturilor noastre”.
Ovidiu oana-pârâu mai afirmă:
“Eu încă mai cred că cel care scrie trebuie să nu uite că este şi cetăţean. Asta fără a “maneliza” actul de craţie sau a-l subordona rigorilor comerciale ori politice.
Societatea contemporană a ajuns la o criză cumplită de lucruri simple:
Nu doar războaiele strică pacea! Chiştocul aruncat pe stradă pătează la fel bunul simţ şi lipsa de respect pentru viaţă.
Viitorul nu poate fi uitat!
Ţineţi minte: în cazul adevărului nespus, tăcerea poate deveni asurzitoare !
Nu trebuie să vă placă ceea ce spun eu. Doar luaţi aminte şi veţi şti!
Acum, bucuraţi-vă de răgazul unei lecturi la alegere!”
***
Căci în univers nimic nu e vector, totul e spirală, rotire ascendentă, buclă a cărei viteză e variabilă. Autorul, după ce l-a urmărit, devine când partener de discuţie timpului, când împărtăşind aceeaşi trecere în etape: seara, anul, veacul, timpul ca veşnică trecere şi transformare…apoi fin observator al lui, prosternându-i-se, căci timpul este eternitatea.
(RIP) Adina Dumitrescu
13.05.2017